Al doilea film color al lui Yasujirô Ozu, beneficiind de minunata imagine semnată de Kazuo Miyagawa, operatorul favorit al lui Kenji Mizoguchi, „Ukikusa” aka „Floating Weeds” (Trestiile plutitoare) este compus cu măestrie și realizat într-o etapă târzie a creației regizorale, demonstrând o tot mai mare virtuozitate a lui Yasujirô Ozu pe o paletă tonală extinsă. Facând parte dintr-o serie de remake-uri explicite ale regizorului, filmul se concentrează pe activitățile unei trupe itinerante („trestiile plutitoare”), exprimând totodată fascinația caracteristică lui Yasujirô Ozu pentru interacțiunea familială și între generații. Spre deosebire de „Ukikusa monogatari” aka „A Story of Floating Weeds” (Povestea trestiilor plutitoare) (1934), o peliculă mult mai comică și mai dramatică, aceasta are în mod limpede un aer autumnal, nostalgic și filosofic, o calitate ilustrată de multe din secvențele sale regizate într-o stare de spirit senină și din combinațiile „distilate” ale imaginii și sunetului. Deși filmele lui Yasujirô Ozu conțin un număr surprinzător de mare de secvențe și experimentează diferite moduri de construire a spațiului filmic, impresia predominantă pe care o lasă filmul este aceea de naturi moarte care se întrepătrund și de ritm redând repetitivul monoton al cotidianului. Scena de deschidere – punerea în contrast și compararea volumului, formei și culorii unei sticle și a unui far – nu sugerează nici o mișcare ulterioară, duduitul în coloana sonoră a unui motor de barcă accentuînd „plenitudinea” sau „perfecțiunea” imaginii respective…
IMDB : 7,9