Suntem în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în Belorusia, lângă granița polonă. Un băiat (Aleksey Kravchenko) pleacă din satul său pentru a se alătura partizanilor. Pierzându-se la un moment dat de grupul său, Alexei se întoarce singur acasă, dar își găsește satul măcelărit și cadavrele trântite unul peste altul în spatele unei case. Pierdut, singur și asurzit, pentru Alexei lucrurile nu mai au cum să se îndrepte. Nici un alt film nu se poate compara cu „Idi i smotri” aka „Come and See” (Du-te și vezi) în descrierea neobodită a coșmarului războiului. Nu există o poveste propriu-zisă, ci doar aventura picarescă terifiantă a băiatului care colindă prin regiune și dă peste întâmplări unele mai oribile decât altele. Nu există nicio faptă eroică, niciun sacrificiu, nicio chemare patriotică la luptă împotriva dușmanului. Există numai moarte, brutalitate și victime la întâmplare, iar supraviețuirea este o chestiune de pur accident, o glumă crudă. Vă întrebați probabil de ce ar trebui să vedeți filmul acesta. Răspunsul rezidă în siguranța cu care Elem Klimov își controlează filmul și, deci, publicul. Tablouri ireale și totuși ciudat de familiare. Explozii bizare de vizionarism care ne iau răsuflarea – un partizan face din noroi, bețe și o uniformă nazistă, un soi de păpușă, pe care o grămadă de văduve și mame îndurerate o sfâșie într-un gest de violență primitivă cathartică; câmpul luminat de focurile de recunoaștere ale naziștilor, de care băiatul scapă numai ascunzându-se după o vacă, pentru care doi partizani se certaseră mai înainte ca posibilă rezervă de hrană. Evenimentele se succedă ca în vis. Sunt momente în care filmul adoptă perspectiva lui Alexei și atunci toate sunetele se transformă într-un ecou gol, îndepărtat, reproducând ceea ce aude băiatul când bombele explodează în jur. Majoritatea filmelor de război pretind a fi antirăzboinice, dar împacă și capra, și varza complăcându-se în a ne descrie eroismul entuziast al unor luptători capabili. „Idi i smotri” aka „Come and See” nu oferă nici un fel de alinare, ci ne arată că în război există numai victime. (Adisakdi Tantimedh, scriitor și cineast, preluat din 1001 de filme de văzut într-o viață)
IMDB : 8,3